2009

Mai sunt două zile și s-a dus și anul acesta. Din punct de vedere profesional a fost bine, moral, groaznic, fizic, comsi-comsa.

Ce mai contează două zile în noianul zilelor trecute?

Important este să treacă. Pentru stomatologul meu n-au mai trecut… La 36 de ani viața i-a rămas în urmă, iar el s-a dus nemaiputând să numere zile, nici măcar clipe. Și mai e și biata lui soție, care nu mai știe să numere zilele, ci doar grijile pentru cele două fetițe ale lor… Ce an urât, ce viață avea omul acesta în el! Cum să mai poți număra zile, după așa o tragedie? Îmbătrânești numărând morții…

Un an de care vrei să fugi, dar rana nu te lasă… te-ntrebi – în zadar – de ce așa? și rămâi cu nodul în gât pe toată viața, cu atâtea noduri respiri din ce în ce mai puțin și știi că va veni clipa în care nici tu nu vei mai număra zilele până la Revelion. Pentru mulți sunt zile frumoase, pentru mine sunt cumplite și pentru câți oare încă…

Adun doar niște zile, sigur unii nici nu mai știu să adune, dar – adevărul este – că le scad. Ei, ce fel de matematică este asta? Cum poate un om să adune și să scadă în același timp?

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: