Binele, cât de ușor se poate face…

Astă-seară am făcut un bine. Mă duceam să iau tortul pentru mâine, la Agapitos, pe Știrbei Vodă și am văzut o doamnă căzută în noroi. Strada era pustie deși la ora 7 seara nu e cred – într-o țară civilizată – foarte târziu. Am ridicat-o de acolo și am dus-o la cei pe care-i numea medicii ei stomatologi, unde era bucătăreasă. Pe drum, dezmeticindu-se nițel, a pretins c-a fost atacată și tâlhărită – nu și-a mai găsit telefonul mobil -, da rla poliție n-a vrut să meargă (câtă încredere au cetățenii în această instituție!). Mi-a fost o milă imensă de ea. M-am bucurat că poate merge fiindcă abia de se mai ținea pe picioare…

Uite așa, n-aduce anul ce aduce clipa și închei cu bine un alt an. (Mi s-a părut destul de deranjată cucoana la care lucra biata femeie, dar n-a vrut să meargă acasă.

Lumea chiar a uitat să mai facă bine, să mai tremure pentru aproapele ei! Ce mizerie de viață!

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: