Picătura chinezească

Adu-mi sufletul peste mine
Pînză împotriva ploii
Şi mîngîie-mi ochii
Cu privirea-ţi blîndă

Am întins adesea gîndul spre
sufletul tău grăbit
Am văzut acolo că e păzit de ziduri
Înalte şi groase. Nu ştiau să spună nimic.

Credeam că pot sări peste ele
Dar mi-am amintit că piciorul meu rupt
În durerea lui tot mai există fractura
Pe radiografie, nu.

Încă mai port cîrjele cu mine
Ştiu că nu le vezi. Nimeni nu poate.
Doar ploaia face zgomot cînd le întîlneşte:
Pic, pic, pic. Ca o picătură chinezească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: