Ciorna sufletului meu

Aprilie 17, 2010

Pe ciorna sufletului meu
e scrisă fila de ocară
m-apasă scrisul tot mai greu
şi-nţeapă tâmpla-mi milenară.

Găsesc cu greu cuvinte întregi,
adesea moale-mi e gândirea
mi-aduc în ciornă puncte – negi -,
cuprind în somn nemărginirea

Ce cade greu pe-un umăr care
alunecă de pe cuprins
şi-aduce a întunecare:
ei, iată, seamănă cu-n ins!

O umbră cade, se târeşte,
alunecă pe lângă zid
cu mâinile îmbătrâneşte,
agaţă tandru un livid
suflet pătat cu dungi, din vid!

Anunțuri

Aşteptare

Aprilie 17, 2010

Te aştept de când m-am născut…
De atâta aşteptare nici nu mai ştiu
dacă ai mai venit.
Îţi ştiu doar plecările tale,
golul care-mi rămâne-n suflet
şi noaptea care mă-nconjoară… rece.
Nu ştiam că şi viaţa poate fi
un mormânt.
N-am crezut că voi simţi întunericul
înainte de-a mă cuprinde-n el
pe vecie.


Eu… să iubesc?

Aprilie 17, 2010

Eu vreau ca să iubesc a doua oară
Nimic să-mi fie sfînt,capriciu sau povară,
Să duc în zorii zilei ceas de vară
Şi umerii să-i las să zacă-n glod, afară.

Eu vreau şi să iubesc a doua oară
Să uit ce-i sacru sau ce e profan
Să simt pe mîna-mi goală, într-o doară,
Tandreţea gurii, al gîndului alean.

Eu vreau să mai iubesc a doua oară
Să nu mai fiu uitată-n ani trecuţi
Să simt privirea-ţi că-n zadar mai zboară
Pe lîngă ochi-mi plînşi, opaci, pierduţi.

Eu vreau să tot iubesc şi-a doua oară
Dar anii mulţi au stins suflarea-mi, crunt;
Mă-mbăt, sperînd adesea, cu-apă chioară
Şi nu văd firul anilor, crescînd, cărunt!


Picătura chinezească

Aprilie 17, 2010

Adu-mi sufletul peste mine
Pînză împotriva ploii
Şi mîngîie-mi ochii
Cu privirea-ţi blîndă

Am întins adesea gîndul spre
sufletul tău grăbit
Am văzut acolo că e păzit de ziduri
Înalte şi groase. Nu ştiau să spună nimic.

Credeam că pot sări peste ele
Dar mi-am amintit că piciorul meu rupt
În durerea lui tot mai există fractura
Pe radiografie, nu.

Încă mai port cîrjele cu mine
Ştiu că nu le vezi. Nimeni nu poate.
Doar ploaia face zgomot cînd le întîlneşte:
Pic, pic, pic. Ca o picătură chinezească.


Marea

Aprilie 14, 2010

Valuri albe dorm în mine
Şi se scutură de scrum
Vîntul bate şi-n suspine
Mă adună de pe drum.

Mă plimb aici, dar sunt cu tine
În gîndul meu clar şi nebun
Apari ca roua ce revine
Pe floarea sufletului bun.

Aduce sarea vreo mărime,
Vreo sinergie în tutun?
Sau e suprema mea cîtime
În marea crudă din ajun?


Ultimul cuvânt

Aprilie 14, 2010

Scriu ultimul cuvînt
spre tine
după ce din întregul
care-am fost au rămas
frînturi,
amintiri ce se succed
doborîtoare spre un contemporan
ce mîine poate-mi va zîmbi
Ce faci acum?
Departe cu gîndul la mine,
cu fruntea
cu buzele
ce-acum îţi sunt nevăzute aproape:
doar atingerea lor uşoară mai
trăsare pe mîna mea
pe ochi, pe frunte, pe sîni…
Să cred că-ntr-un mîine ne vom revedea?
sau într-un azi devenit ieri
Dar dacă sorţii îi suntem efemeri
iar gura ta mă va săruta
pe gura alteia?
Să mai aştept?